VICTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale ca urmare a greșelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva. 3. (În Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

victimă sf [At: CALENDARIU (1794), 33/9 / V: (îvr) vipt~ / A și: ~timă / Pl: ~me / E: lat victima, fr victime] 1 (La popoarele antice și la unele triburi primitive) Ființă (animal sau om) oferită, prin sacrificare, unei divinități. 2 Persoană violentată, torturată, ucisă sau condamnată (la moarte) (pe nedrept). 3 Animal care îndură chinuri fizice, este sub amenințarea morții sau este ucis în diferite împrejurări. 4 Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nefaste (boală, accident, jaf, crimă etc.). 5 Persoană ucisă într-o confruntare violentă. 6 (Adesea cu determinări în genitiv) Persoană sau colectivitate umană care suportă (pe nedrept) manifestări ostile din partea cuiva sau a ceva. 7 Persoană care suferă din dragoste. 8 (Jur) Persoană care suferă un prejudiciu moral sau fizic ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de cineva. 9 (De obicei cu determinări în genitiv) Persoană care suferă (moralmente) din cauza propriilor fapte, deprinderi, trăsături de caracter, sentimente. 10 Persoană dominată de o deprindere, de un sentiment puternic etc.

victimă s.f. 1 Persoană care suferă de pe urma unei nenorociri (boală, accident, catastrofă etc.). Cutremurul a făcut multe victime. 2 (jur.) Persoană care suferă un prejudiciu sau o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite sávîrșite de altcineva. 3 (de obicei cu determ. în gen.) Persoană sau colectivitate care suportă neajunsuri fizice sau morale din partea cuiva sau a ceva (ca urmare a greșelilor sale sau ale altora). Iorga e privit de obicei ca o victimă a memoriei sale uimitoare (E. LOV.). ♦ Persoană care suferă din dragoste. Ultima ei victimă a fost Roro (VIN.). 4 Persoană ucisă sau rănită într-o confruntare violentă, într-un bombardament etc. După încetarea ostilităților, s-au înmormîntat victimele. 5 Persoană violentată, torturată, ucisă sau condamnată (pe nedrept). Cercetarea se ocupă și de victimele comunismului. 6 (în antic. sau la unele triburi primitive) Animal sau om care era sacrificat unui zeu; jertfa. • pl. -e. /<fr. victime, lat. victĭma, -ae.

VICTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

VICTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societății. [Ienicerii] se azvîrliră asupra victimei, tăiară majestosul cap... și-l înălțară pe o suliță. HASDEU, I. V. 166. Priviți: e țara plină de tristele-i victime, Ologi, ciuntiți, orbi, mizeri, sluțiți de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73. 2. Persoană care suferă urmările unei întîmplări nenorocite (boală, accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare că-i victima unei vedenii și... se tot șterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67. 2. (În antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.

VICTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].

VICTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima)

VICTIMĂ ~e f. Persoană care a nimerit într-un accident sau într-o catastrofă; jertfă. ~a unui accident de circulație. 2) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe nefavorabile; jertfă. ~a propriilor patimi. 3) ist. Ființă sacrificată în semn de prinos unei divinități. /<fr. victime, lat. victima

victimă f. 1. ființă vie ce se oferia divinității ca sacrificiu, la popoarele păgâne; 2. fig. cel ce suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia, care suferă urmările pasiunilor sau chiar ale virtuții sale: victima datoriei.

*víctimă f. (lat. victima. V. vatăm). Animal (saŭ și om) care se sacrifică la păgînĭ. Fig. Persoană care moare saŭ sufere din răutatea saŭ neglijența altuĭa saŭ și a eĭ saŭ din devotamentu eĭ: el fu victima amicilor luĭ, a încrederiĭ luĭ. Persoană ucisă orĭ rănită într’un accident, într’o catastrofă: victimele cutremuruluĭ. – Fals victímă (fr. victime).

viptimă sf vz victimă

victimă s. f., g.-d. art. victimei; pl. victime

victimă s. f., g.-d. art. victimei; pl. victime

victimă s. f., g.-d. art. victimei; pl. victime

victimă

victimă, -me.

VICTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)

VICTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)