VĂRAT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2). – V. văra.

vărat², ~ă a [At: DR XI, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: vară, (2, 3) prin figură etimologică] 1 (În colinde și plugușoare; csnp) Văratic (13) . 2 (În colinde; d. vară) Călduroasă (2). 3 (În colinde; d. vară) Favorabilă muncilor agricole.

vărat¹ sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ? / E: văra] 1 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara până toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte Si: văratic (14), (îdt) vărare. 2 Taxă care se plătea pentru văratul¹ (1) oilor sau al vitelor pe timpul unui sezon de pășunat Si: văratic (16).

vărat s.n. 1 Faptul de a văra cu animalele (la munte). 2 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic. • /v. văra.

VĂRAT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.

VĂRAT², -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.

VĂRAT¹ s. n. 1. Faptul de a văra; ținerea vitelor vara la pășune. (Cu pronunțare regională) Oamenii se adunase... să se sfătuiască pentru varatul vitelor. ȘEZ. VII 105. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul vitelor, vara. Se plătește văratul numai al unui cap de vită cu un galben. I. IONESCU, P. 294.

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

vări v vz văra

văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vărau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

A VĂRA ~ez 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.

vărat (pop.) s. n.

vărat (pop.) s. n.

vărat s. n.

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 vărează; conj. prez. 1 sg. să vărez, 3 să văreze

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 vărează

văra vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 sg. și pl. vărează

VĂRAT s. v. văratic.

vărat s. v. VĂRATIC.

Vărat ≠ iernat

A văra ≠ a ierna

văra, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).

văra, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).