logo dexonline.ro
11 definiții pentru „neologism”   declinări

NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb

NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

NEOLOGÍSM s. (LINGV.) (neobișnuit) novicism. (Un ~ romanic al limbii române.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

Neologism ≠ arhaism
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco

NEOLOGÍSM ~e n. Element de limbă apărut recent în uz. [Sil. ne-o-] /<fr. néologisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf. gr. neos – nou, logos – cuvânt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner

NEOLOGÍSM s. n. cuvânt nou, împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. *accepție nouă a unui cuvânt. (< fr. néologisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza

neologísm s. n. (sil. ne-o-), pl. neologísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

neologism n. vorbă nouă. Neologismele sunt indispensabile, când denotă un obiect necunoscut, o nouă invențiune, o idee necesară sau o nuanță a cugetării; ele sunt superflue, când servesc pur și simplu a înlocui momentan un termen indigen (tendența modei trecătoare sau a presei periodice): astfel sunt numeroasele franțuzisme cari abundă în ziare și în conversațiunea banală. O categorie specială o formează mahalagismele (v. această vorbă).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner

* neologízm n. n., pl. e (vgr. néos, noŭ, și lógos, cuvînt). Cuvînt noŭ, ca subtil îld. supțire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb