logo dexonline.ro
15 definiții pentru «monedă»   declinări

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi.Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rscurt

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco Comentariu: Var. monetă - LauraGellner

MONÉDĂ ~ e f. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis și utilizat într-o țară. 2) Ban mărunt de metal; mărunțiș. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeași ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. monédha, it. moneta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco Comentariu: Var. monetă - LauraGellner

MONÉDĂ s.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunțiș. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner

MONÉDĂ s. f. 1. ban care are curs legal într-un stat. ♦ hârtie ~ = bani de hârtie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeași ~ = a se comporta față de cineva la fel cum s-a comportat și el într-o situație asemănătoare. (< ngr. moneda)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco Comentariu: Var. monetă - LauraGellner

monedă f. bucată de metal, bătută din autoritate suverană, servind comerțului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner

*monédă, V. monetă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

hârtíe-monédă (înv.) s. f.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

hârtíe-monédă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

*monétă și (maĭ des) -édă f., pl. ete, ede și ezĭ (lat. monéta, monetă, d. Monéta, un supranume al Junoneĭ, d. monére, a înștiința [la Roma, pe Capitoliŭ, se făcuse un templu Junoneĭ Moneta, din cauza semnelor pe care le dădea poporuluĭ. Fiind-că acest templu, ca și altele, a fost întrebuințat ca loc de bătut banĭ, numele zeițeĭ a ajuns să însemne „ban”]; it. monéta, vfr. monnoĭe, nfr. monnaie, sp. moneda, pg. moeda; ngr. monéda; engl. money, germ. münze; rus. monéta. V. monitor). Ban, bucată de metal rătundă [!] (rar alt-fel) bătută de autoritatea suverană ca să servească schimbuluĭ. Col. Banĭ: fabricant de monetă. Monetă de cont, valoare admisă ca unitate în conturile dintre comercianțĭ, dar care poate să nu fie reprezentată pin [!] pĭese metalice în circulațiune, ca ghineĭa engleză. Monetă fiduciară, care n´are valoare de cît [!] pin convențiune, ca biletele de bancă. Monetă fictivă saŭ hîrtie-monetă, bilete de bancă (V. hîrtie). A bate monetă, a fabrica banĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONÉDĂ (‹ ngr.) 1. Semn bănesc cu formă, greutate și titlu stabilite, fabricate din metal (aur, argint, aramă, aliaje de metale comune); servește ca mijloc de circulație și de plată. Baterea primelor monede a fost, probabil, realizată independent, înainte de sec. 7 î. Hr., în statul antic Lidia sau în insulele Egee și în China. În Roma antică, m. se băteau lângă templul zeiței Iuno Moneta, de unde și denumirea de m. Pe teritoriul României, folosirea și circulația m. este semnalată încă din 6 î. Hr. Au existat diferite forme ale m., dintre care s-a impus cea rotundă, de disc, cu avers, revers și margine. V. numismatică., ban.M. divizionară (sau de bilon) = m. confecționată din aliaj monetar format din metale comune, cu valoare proprie redusă sau inferioară valorii ei nominale și care reprezintă o subdiviziune sau un multiplu al unității monetare legale. ◊ Expr. A bate monedă = a emite bani de metal. A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a se comporta față de cineva așa cum s-a comportat și el într-o situație similară. 2. P. gener. Ban de metal. 3. Denumire dată pentru toate semnele bănești, indiferent de forma lor de existență, respectiv pentru m. divizionară, m. fiduciară sau m. de hârtie (bancnotele emise de Banca Centrală) și m. scripturală sau m. se cont (disponibilitățile bancare și de la casele de economii).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

MONEDĂ albeț, arginți, chelșug, cocoșel, covrig, pleavă, polidor, zimți.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb

a plăti (cuiva) cu aceeași monedă expr. a se răzbuna (pe cineva); a se revanșa (față de cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb