19 definiții pentru mangan
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANGAN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și folosit în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.
mangan1 s [At: ANTROP. 11/4 / E: ger Mangan] 1 Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfarâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi Si: (înv) manganez. 2 (Îs) Oțel ~ Oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGAN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANGAN s. n. Element chimic din categoria metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, foarte dur și fărîmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; se întrebuințează în metalurgia fierului, la prepararea anumitor oțeluri speciale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGAN s.n. Metal dur și sfărîmicios, alb-cenușiu, foarte răspîndit în natură. [< germ. Mangan].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANGAN s. n. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje. (< germ. Mangan)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANGAN n. Metal alb-cenușiu foarte dur și foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid și este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. Mangan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) *mangán, V. manganez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) mangán n., pl. e (ngr. mánganon. V. mangealîc). Vechĭ. Unealtă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mangan (element chimic) s. n.; simb. Mn
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mangan (metal) s. n.; simb. Mn
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mangan (metal) s. n., simb. Mn
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MANGAN s. (CHIM.) (înv.) manganez.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANGAN s. (CHIM.) (înv.) manganez.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mangan (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv. – Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MANGÁN (< germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247°C, p. f. 2.030°C), metal alb-cenușiu, foarte dur și foarte sfărâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi. Formează combinații în stările de valență 2, 3, 4, 6 și 7. Se întrebuințează la fabricarea unor oțeluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vieții, fiind prezent în țesuturile animale și vegetale. Organismul uman conține c. 30 mg. de m. Multe săruri ale m. sunt folosite în terapeutică. Mari cantități de m. se află pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Mn, simbol chimic pentru mangan.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANGAN1 subst. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărimicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; (învechit) manganez. Cf. ANTROP. 11/4. Pentru fabricarea metalelor aliate, in special ale oțelurilor, servesc și următoarele metale: cromul, nichelul, manganul. IOANOVICI, TEHN. 30, cf. 39, 69. Manganul se găsește In natură alături de minereurile de fier. MACAROVICI, CH. 407, cf. 408, 409. ◊ Oțel mangan = oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan. Materialul sculelor poate fi oțelul carbon. . . , oțelul mangan și. . . oțelul rapid. IOANOVICI, TEHN. 259. - Din germ. Mangan.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mangansubstantiv neutru
- 1. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: manganez
- comentariu Mn DOOM 2
etimologie:
- Mangan DEX '09 DEX '98 DN