18 definiții pentru interogație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEROGAȚIE, interogații, s. f. Interogare. ◊ (În sintagma) Interogație retorică = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, fără a solicita un răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine. [Var.: interogațiune s. f.] – Din fr. interrogation, lat. interrogatio.

interogație sf [At: BRĂESCU, M. B. 138 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr interrogation, lat interrogatio, -onis] 1-4 Interogare (1-4). 5 (Ccr) Întrebare. 6 (Îs) ~ retorică Procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, nu pentru a obține un răspuns ci pentru a comunica o idee, o atitudine.

INTEROGAȚIE, interogații, s. f. (Rar) Interogare. ◊ (În sintagma) Interogație retorică = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, nu pentru a obține răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine. [Var.: interogațiune s. f.] – Din fr. interrogation, lat. interrogatio.

INTEROGAȚIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constînd în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogațiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation].

INTEROGAȚIE s. f. 1. interogare. 2. figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta un răspuns. (< fr. interrogation, lat. interrogatio)

INTEROGAȚIUNE s. f. v. interogație.

INTEROGAȚIUNE s. f. v. interogație.

interogațiune sf vz interogație

INTEROGAȚIUNE s.f. v. interogație.

*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interogație (desp. -ți-e) s. f., art. interogația (desp. -ți-a), g.-d. art. interogației; pl. interogații, art. interogațiile (desp. -ți-i-)

interogație (-ți-e) s. f., art. interogația (-ți-a), g.-d. art. interogației; pl. interogații, art. interogațiile (-ți-i-)

interogație s. f. (sil. -ți-e), art. interogația (sil. -ți-a), g.-d. art. interogației; pl. interogații, art. interogațiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. interogațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTEROGAȚIE s. v. întrebare.[1]

  1. Var. interogațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTEROGAȚIE s. f. (cf. lat. interrogatio, fr. interrogation): (rar) întrebare, interogare.

interogație (lat. interrogatio „întrebare”), figură de stil constând în adresarea unei întrebări (sau a unei serii de întrebări) unui întreg auditoriu (ori unei singure persoane, care poate fi sau nu de față), nu pentru a solicita un răspuns, ci pentru a transmite indirect o opinie ce trebuie subliniată. Este i. ca figură retorică pură (P): „Până când, în sfârșit, vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră?” (Cicero). I. adresată unei persoane care nu mai trăiește se folosește în invocație sau în apostrofă.

INTEROGAȚIE (< fr. interrogation < lat. interrogatio, întrebare) Figură de stil care constă din una sau mai multe întrebări, de la care nu se așteaptă, dealtfel, răspuns. Folosită atît în poezie (interogația poetică), cît și în retorică (interogația retorică), interogația dă mai multă intensitate sentimentelor poetului, însuflețește discursul. Prelungită și adresată unei ființe ce nu-i de față, ea capătă denumirea de apostrofă (v.). Ex. de interogație poetică: Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni, I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! (M. EMINESCU, Scrisoarea III) Ex. de interogație retorică: „Ouousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quamdiu etiam iste furor tuus nos eludet?” (Pînă cînd, în sfîrșit, vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră? cîtă vreme chiar nebunia asta a ta își va bate joc do noi? (CICERO, Catilinara I)

Intrare: interogație
interogație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interogație
  • interogația
plural
  • interogații
  • interogațiile
genitiv-dativ singular
  • interogații
  • interogației
plural
  • interogații
  • interogațiilor
vocativ singular
plural
interogațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interogațiune
  • interogațiunea
plural
  • interogațiuni
  • interogațiunile
genitiv-dativ singular
  • interogațiuni
  • interogațiunii
plural
  • interogațiuni
  • interogațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interogație, interogațiisubstantiv feminin

  • 1. Interogare, întrebare. DEX '09 DN
    • chat_bubble (în) sintagmă Interogație retorică = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, fără a solicita un răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.