fulie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 379 / Pl: ~ii / E: tc fulya] 1-2 (Bot; îrg) Narcisă (Narcissus poëticus și Narcissus stellaris). 3 Bijuterie din pietre prețioase, în forma narcisei. 4 (Imp) Pompon.

FULIE, fulii, s. f. (Bot.) Narcisă. ♦ Podoabă de pietre prețioase avînd forma acestei flori. Nașa o dăruia cu o fulie de diamante pe care i-o prindea în păr. MACEDONSKI, O. III 101.

FULIE ~i f. Plantă erbacee decorativă cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya

fulie f. 1. floare de narcis; 2. podoabă de pietre scumpe (în forma floarei): calpac unguresc împodobit cu o fulie neagră de pene de cocor BĂLC. [Turc. FULIA, narcis].

fúlie f. (turc. fulia, d. provincia italiană Apulia, it. Puglia, de unde a fost adusă la 1480). Vest. Narcis. Floare de narcis. Ornament în formă de floare făcut din petre prețioase și pene care se purta odinioară la căcĭulĭ.

fulie (desp. -li-e) s. f., art. fulia (desp. -li-a), g.-d. art. fuliei; pl. fulii, art. fuliile (desp. -li-i-)

fulie (-li-e) s. f., art. fulia (-li-a), g.-d. art. fuliei; pl. fulii, art. fuliile (-li-i-)

fulie s. f. (sil. -li-e), art. fulia (sil. -li-a), g.-d. art. fuliei; pl. fulii, art. fuliile (sil. -li-i-)

FULIE s. v. narcisă.

fulie s. v. NARCISĂ.

fulie (fulii), s. f. – 1. Narcisă (Narcissus poeticus). – 2. Moț de pene. Tc. fulya (Șeineanu, II, 175).