logo dexonline.ro
11 definiții pentru „educație”   declinări

EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generaților adulte și a culturi către generațile de copi și tineri, abilitări pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciți corporale, practicate în școli și universități, destinat întrețineri calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner

EDUCÁȚIE, educați, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formări și dezvoltări însușirilor intelectoale, morale s-au fizice ale copilor și ale tineretului s-au, p. ext., ale oamenilor, ale societăți etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de măsuri care au k scop asigurarea dezvoltări fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăți, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperi și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner

educáție (-ție) s. f., art. educáția (-ția), g.-d. educáți, art. educáției
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

EDUCÁȚIE s. 1. instrucție, învățământ, învățătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. educație mixtă v. coeducație. 3. v. educare. 4. educație fizică v. gimnastică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

EDUCÁȚIE ~i f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic și conștient în vederea formări și dezvoltări facultăților intelectoale, morale și fizice ale oamenilor (în special ale copilor și tineretului). ~ în familie. ~ estetică. ◊ ~ fizică ansamblu de măsuri care asigură dezvoltarea armonioasă a fizicului prin exerciți sportive. [G.-D. educației] /<fr. éducation, lat. educatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

EDUCÁȚIE s.f. Educare; influențare sistematică și conștientă a dezvoltări facultăților intelectoale, morale și fizice ale copilor și tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectoale și fizice ale unui om, ale unui popor etc. ◊ Educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciți gimnastice. [Gen. -iei, var. educațiune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner

EDUCÁȚIE s. f. 1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturi către generați tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltări intelectoale, morale s-au fizice; totalitatea acestei acțiuni. 2. bună creștere, bună cuvință. (< fr. éducation, lat. educatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza

EDUCÁȚIE s. f. Influențare sistematică și con­știentă a dezvoltări intelectoale, morale s-au fizice a copilor și a tineretului; totalitatea metodelor folosite în vederea acestei activități pedagogice; creștere, bună creștere; p. ext. (adesea urmat de determinări) îndrumare, ajutor dat pentru creșterea nivelului ideologic, profesional, cultural. La baza concepției regimului de demo­crație populară asupra învățămîntului, asupra educației tineretului, stă nu cultul morți, ci cultul vieți, cultul munci creatoare, cultul luptei dîrze pentru fericirea poporului. GHEORGHIUDEJ, Art. Cuv. 456. Îmi expune părerile ei sănătoase în privința educației copilor. CARAGIALE, O. II 164. ◊ Expr. A face educația cuiva = a educa (pe cineva). Acu, de cînd sa făcut băiat mare, trebuie să mă ocup de el; trebuie săi fac educația. CARAGIALE, O. II 164. ◊ Educație comunistă = educație în spiritul atașamentului față de clasa muncitoare și al internaționalismului proletar, cultivarea în masa de muncitori, țărani și intelectoali a unei atitudini comuniste față de muncă, față de proprie­tatea socialistă. Comsomolul acordă o deosebită atenție învăță­mîntului și educației comuniste a tineretului, întăriri și dezvoltări școli sovietice, LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 910, 48. Educație fizică = dezvoltare armonioasă a calităților fizice ale corpului omenesc prin exerciți sistematice; totalitatea metodelor folosite în acest scop, studierea și practicarea lor k formă de învățămînt. V. gimnastică, sport. Educația fizică face parte integrantă din educația comunistă a oamenilor munci. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 302, 2/1. Urmau educația fizică pentru a se face maeștri de gimnastică. PAS, Z. I 262. – Variantă: (învechit) educațiúne (pronunțat -țiu-) (CARAGIALE, O. II 91, ALECSANDRI, T. I 262, NEGRUZZI, S. I 109) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner

educáție s. f. (sil. -ție), art. educáția (sil. -ția), g.-d. art. educáției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

educați(un)e f. 1. desvoltarea facultăților fizice, intelectoale și morale; 2. apucături din copilărie: bună, rea educație; 3. cunoștința și practica datinilor sociale: om fără educație.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner

*educațiúne f. (lat. educátio, -ónis). Creștere, acțiunea de a educa, de a dezvolta calitățile fizice, intelectoale și morale: acest om are o bună educațiune. Ștința și practica uzurilor de societate: acest om are o educațiune de salon, dar carte multă nu știe. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner