2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.

DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.

discreditare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) des~ / Pl: ~tări / E: discredita] Pierdere a creditului, a considerației, a bunei reputații Si: compromitere.

DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita, de a face să-și piardă (sau de a-și pierde) creditul, considerația, reputația; pierdere a influenței, a considerației. V. defăimare, compromitere.

DISCREDITARE s.f. Acțiunea de a (se) discredita și rezultatul ei; pierdere a reputației, a creditului. [< discredita].

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

discredita vtr [At: ASACHI, E. D. 23/12 / V: (înv) des~, dec~[1] / Pzi: ~tez / E: fr discréditer] (D. oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite.

  1. Varianta decredita nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. V. compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ◊ Refl. S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.

DISCREDITA vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].

DISCREDITA vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)

A SE DISCREDITA mă ~ez intranz. A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. /<fr. discréditer

A DISCREDITA ~ez tranz. (persoane, teorii, organizații etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer

discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.

* discreditéz v. tr. (fr. discréditer. V. a-creditez). Fac să cadă în discret, compromit, îm perd creditu: omu politic se poate discredita ca și negustoru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!discreditare s. f., g.-d. art. discreditării; pl. discreditări

discreditare s. f., g.-d. art. discreditării

discreditare s. f., g.-d. art. discreditării

discredita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 discreditea; conj. prez. 1 sg. să discreditez, 3 să discrediteze

discredita (a ~) vb., ind. prez. 3 discreditea

discredita vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 sg. și pl. discreditează; conj. prez. 3 sg. și pl. discrediteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCREDITARE s. 1. v. calomniere. 2. compromitere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.)

DISCREDITARE s. 1. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.) 2. compromitere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.)

DISCREDITA vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.

DISCREDITA vb. 1. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.) 2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revoluției.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCREDITARE. Subst. Discreditare, discredit (rar), compromitere, dezonoare, rușine, ocară, mascara (pop.), terfelire (fig.). Desconsiderare, desconsiderație, dispreț, disprețuire. Batjocură, bătaie de joc, batjocorire, luare în rîs (în derîdere), derîdere, deriziune (franțuzism), zeflemisire, zeflemea, ironizare. Ponegrire, ponegreală, calomniere, clevetire, cleveteală (pop. și fam.), clevetă (înv.), bîrfire, bîrfeală, bîrfă (fam.), defăimare, ponosire (pop.), ponos (pop.). Umilire, înjosire, degradare, degradație (înv.). Defăimător, calomniator, ponegritor, clevetitor, clevetici, zeflemist. Adj. Compromițător, dezonorant, rușinos, infamant, infamator (rar), defăimat (înv.), de ocară, ocărîtor (înv.); batjocoritor, disprețuitor, zeflemist; ponegritor, calomniator, calomnios, bîrfitor, clevetitor. Umilitor, înjositor, degradant, degradator. Compromis, dezonorat, terfelit (fig.), desconsiderat, damnat (livr.); umilit, înjosit. Vb. A se discredita, a se compromite, a se dezonora, a-și pierde onoarea, a se face de rușine, a se face de rîs, a se face (a ajunge) de ocară, a se face de minune (de basm, de pomină), a-și da în petic, a se da în stambă, a rămîne de rușine, a rămîne platcă, a ieși cu obrazul pătat, a păți o (vreo) rușine, a rămîne cu rușinea în obraz. A discredita, a compromite, a dezonora, a terfeli (fig.), a face de rușine (de ocară), a face de mascara, a-i pune cuiva opinca în obraz, a-i da cuiva cu opinca în obraz, a-i feșteli cuiva iacaua (a-i feșteli cuiva mantaua). A-și bate joc de cineva, a batjocori, a lua în rîs (în derîdere), a lua peste picior, a zeflemisi, a ironiza; A ponegri, a calomnia, a cleveti (pop. și fam.), a bîrfi, a ponosi (înv. și reg.). A umili, a înjosi. Adv. În batjocură, în bătaie de joc. Cu obrazul pătat. V. batjocură, blestem, defăimare, dispreț, minciună, ofensă, umilință.

Intrare: discreditare
discreditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discreditare
  • discreditarea
plural
  • discreditări
  • discreditările
genitiv-dativ singular
  • discreditări
  • discreditării
plural
  • discreditări
  • discreditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: discredita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discredita
  • discreditare
  • discreditat
  • discreditatu‑
  • discreditând
  • discreditându‑
singular plural
  • discreditea
  • discreditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discreditez
(să)
  • discreditez
  • discreditam
  • discreditai
  • discreditasem
a II-a (tu)
  • discreditezi
(să)
  • discreditezi
  • discreditai
  • discreditași
  • discreditaseși
a III-a (el, ea)
  • discreditea
(să)
  • discrediteze
  • discredita
  • discredită
  • discreditase
plural I (noi)
  • discredităm
(să)
  • discredităm
  • discreditam
  • discreditarăm
  • discreditaserăm
  • discreditasem
a II-a (voi)
  • discreditați
(să)
  • discreditați
  • discreditați
  • discreditarăți
  • discreditaserăți
  • discreditaseți
a III-a (ei, ele)
  • discreditea
(să)
  • discrediteze
  • discreditau
  • discredita
  • discreditaseră
descredita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discreditare, discreditărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi discredita DEX '09 DEX '98 DN

discredita, discreditezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. DLRLC
    • format_quote Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. DLRLC
    • format_quote S-a discreditat printr-o acțiune nejustă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.