2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.

decomandat2, ~ă a [At: RL 1967, nr. 71 / Pl: ~ați, ~e / E: decomanda] 1 a (D. comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. 2 (Îs) Camere (sau) apartament ~ (Apartament cu) camere cu intrări separate, în care se poate avea acces fără a trece din una în cealaltă.

decomandat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decomanda] Decomandare.

DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.

DECOMANDAT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].

DECOMANDAT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)

decomandat, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat. R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)

DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~and / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.

DECOMANDATE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.

DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.

DECOMANDA vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decomand. / < fr. décommander].

DECOMANDA vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)

A DECOMANDA decomand tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander

DECOMANDATE adj. pl.: Camere decomandate camere cu intrări separate. /<fr. décommandé

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!decomandat adj. m. (+ s. n.: apartament ~); f. decomanda (locuință ~), pl. decomandate

!decomandat adj. m., pl. decomandați; f. decomandată, pl. decomandate

decomanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 2 sg. decomanzi, 3 decomandă; conj. prez. 1 sg. să decomand, 3 să decomande

decomanda (a ~) vb., ind. prez. 3 decomandă

decomanda vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 3 sg. și pl. decomandă

Intrare: decomandat
decomandat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decomandat
  • decomandatul
  • decomandatu‑
  • decomanda
  • decomandata
plural
  • decomandați
  • decomandații
  • decomandate
  • decomandatele
genitiv-dativ singular
  • decomandat
  • decomandatului
  • decomandate
  • decomandatei
plural
  • decomandați
  • decomandaților
  • decomandate
  • decomandatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decomanda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decomanda
  • decomandare
  • decomandat
  • decomandatu‑
  • decomandând
  • decomandându‑
singular plural
  • decomandă
  • decomandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decomand
(să)
  • decomand
  • decomandam
  • decomandai
  • decomandasem
a II-a (tu)
  • decomanzi
(să)
  • decomanzi
  • decomandai
  • decomandași
  • decomandaseși
a III-a (el, ea)
  • decomandă
(să)
  • decomande
  • decomanda
  • decomandă
  • decomandase
plural I (noi)
  • decomandăm
(să)
  • decomandăm
  • decomandam
  • decomandarăm
  • decomandaserăm
  • decomandasem
a II-a (voi)
  • decomandați
(să)
  • decomandați
  • decomandați
  • decomandarăți
  • decomandaserăți
  • decomandaseți
a III-a (ei, ele)
  • decomandă
(să)
  • decomande
  • decomandau
  • decomanda
  • decomandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decomandat, decomandaadjectiv

  • 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: contramandat
  • chat_bubble (în) sintagmă Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. DEX '09 DN
etimologie:
  • vezi decomanda DEX '09 DEX '98 DN

decomanda, decomandverb

  • 1. A anula o comandă, o invitație, un ordin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.