logo dexonline.ro
13 definiții pentru «chelar»   declinări

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. — Din sl. kelarŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu

chelár s. m., pl. chelári
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

CHELÁR s. pivnicer.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

CHELÁR s. v. cămară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

CHELÁR ~i m. înv. Dregător care avea în grijă pivnițele și cămările boierești. /<sl. kelaru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

CHELÁR, chelari, s. m. (Înv.) Persoană care deținea cheile cămării sau ale pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Slav (v. sl. kelarŭ < gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall

chelár s. m., pl. chelári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb

chelar m. pivnicer, econom: lua cheile pivniței din mâna chelarului. [Gr. mod. KELLÁRIS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb

chelar n. cămară în dosul casei țărănești (sau într’o parte), sub care se află pivnița. [Gr. mod. KELLÁRION (= lat. cellarium)]. V. chiler.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb

chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

chelar, chelari s. m. (deț.) gardian.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb