2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță; înfumurat, impertinent. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare; înfumurare, impertinență. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

arogant, ~ă [At: GALACTION, O. 302 / Pl: ~nți, ~e / E: fr arrogant] 1-2 smf, a (Persoană) care se poartă cu aroganță. 3 av Cu aroganță. 4 a Care trădează aroganță.

aroganță sf [At: MAIORESCU, CR. I, 314 / Pl: ~țe / E: fr arrogance] 1 Purtare sfidătoare (și obraznică) a cuiva care se crede superior Si: trufie, (înv) semeție. 2 Atitudine de mândrie disprețuitoare.

*AROGANT, - adj. sm. f. Înfumurat, semeț, trufaș, obraznic: mi-a vorbit cu un ton ~ [fr. < lat.].<!-- lat.].</p-->

*AROGANȚĂ (pl. -țe) sf. Înfumurare, semeție, trufie, obrăznicie: se deprinsese..., să-i rabde toate aroganțele (VLAH.) [fr. < lat.].

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. Care se poartă cu aroganță, cu semeție; obraznic. V. semeț.

AROGANȚĂ s. f. Purtare semeață și disprețuitoare a unei persoane care se crede mai presus decît altele și-și ia drepturi care nu i se cuvin; trufie manifestată printr-o atitudine insultătoare.

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis).

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).

AROGANT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].

AROGANȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mîndră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decît alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

AROGANT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)

AROGANȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)

AROGANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. /

AROGANȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia

arogant a. care se crede mai presus ca alții. ║ adv. obraznic.

*arogánt, -ă adj. (lat. árrogans, -ántis). Obraznic, țanțoș. Adv. În mod arogant.

*arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arogant adj. m., pl. aroganți; f. arogantă, pl. arogante

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

arogant adj. m., pl. aroganți; f. arogantă, pl. arogante

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

arogant adj. m., pl. aroganți; f. sg. arogantă, pl. arogante

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROGANȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.

AROGANT adj. impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (O atitudine ~.)

AROGANȚĂ s. 1. impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) 2. fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Intrare: arogant
arogant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arogant
  • arogantul
  • arogantu‑
  • arogantă
  • aroganta
plural
  • aroganți
  • aroganții
  • arogante
  • arogantele
genitiv-dativ singular
  • arogant
  • arogantului
  • arogante
  • arogantei
plural
  • aroganți
  • aroganților
  • arogante
  • arogantelor
vocativ singular
plural
Intrare: aroganță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aroganță
  • aroganța
plural
genitiv-dativ singular
  • aroganțe
  • aroganței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arogant, arogantăadjectiv

etimologie:

aroganțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.