8 definiții pentru apolinic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOLINIC, -Ă, apolinici, -ce, adj. (Despre artă și cultură) Care este orientat spre ordine, măsură și armonie, caracterizat printr-o contemplare senină, detașată; lucid, rațional. – Din germ. apollinisch.
APOLINIC, -Ă, apolinici, -ce, adj. (Despre artă și cultură) Care este orientat spre ordine, măsură și armonie, caracterizat printr-o contemplare senină, detașată; lucid, rațional. – Din germ. apollinisch.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apolinic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: ger apollinisch] (D. atitudinea în fața vieții, îoc dionisiac) 1 Senin. 2 Echilibrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOLINIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf. germ. apollinisch, it. apollineo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLINIC, -Ă adj. 1. referitor la zeul Apolo; apolinar. ◊ luminos, senin, echilibrat. 2. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire. (< germ. apollinisch)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apolinic adj. m., pl. apolinici; f. apolinică, pl. apolinice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apolinic adj. m., pl. apolinici; f. apolinică, pl. apolinice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apolinic adj. m., pl. apolinici; f. sg. apolinică, pl. apolinice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
APOLINIC (< germ. apollinisch, de la Apollo, zeul artelor și al luminii, în mitologia antică) Categorie estetică cu înțelesul de atitudine meditativă, echilibru și armonie, opusă noțiunii de dionisiac, antiteza dintre aceste două categorii estetice – apolinic și dionisiac – fiind similară, din punct de vedere estetic, aceleia dintre cele doua zeități la greci: Apollo, zeul artelor, al luminii, personificare, pentru greci, a echilibrului, visării senine și Dionysos, zeul vinului, al beției răscolitoare de instincte. Folosiți de Nietzsche, în Nașterea tragediei din spiritul muzicii, termenii apolinic și dionisiac se bazează pe această mitică opoziție.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
apolinic, apolinicăadjectiv
- 2. Referitor la zeul Apolo. DNsinonime: apolinar
- 2.1. Echilibrat, luminos, senin. DNsinonime: echilibrat luminos senin
- 2.2. Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. DNantonime: dionisiac
-
etimologie:
- apollinisch DEX '09 DEX '98 DN