anodin, ~ă a [At: CARAGIALE, N. 30 / Pl: ~i, ~e / E: fr anodin] 1 Care nu are importanță. 2 Care nu are valoare. 3 Care nu are urmări. corectat(ă)

*ANODIN adj. 1 🩺 Care potolește durerea: remediu ~ ¶ 2 Blînd, fără multă putere, neînsemnat: măsură ~ă; critică ~ă [fr. < gr.].

ANODIN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare, fără urmări (bune sau rele), inofensiv. Fapt anodin.

ANODIN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări; inofensiv. – Fr. anodin (< gr.).

ANODIN, -Ă adj. (Liv.) Fără importanță, neînsemnat; inofensiv. [< fr. anodin, cf. gr. anodynos < an – fără, odyne – durere].

ANODIN, -Ă adj. banal, fără valoare, neînsemnat; inofensiv. (< fr. anodin)

ANODIN ~ă (~i, ~e) 1) Care este lipsit de importanță. 2) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; inofensiv. Remediu ~. /<fr. anodine

anodin a. 1. care nu produce durere: remediu anodin; 2. fig. inofensiv, neînsemnat: satiră anodină.

*anodín, -ă adj. (vgr. anódynos, d. an-, fără, și odís, odín, durere acută, d. odýne, durere). Med. Care lucrează fără durere: băutură anodină. Fig. Slab, inofensiv: sátiră anodină. S. n., pl. e. Medicament anodin. Adv. A critica anodin.

anodin adj. m., pl. anodini; f. anodină, pl. anodine

anodin adj. m., pl. anodini; f. anodină, pl. anodine

anodin adj. m., pl. anodini; f. sg. anodină, pl. anodine

ANODIN adj. v. neimportant, neînsemnat.

anodin adj. v. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT.