18 definiții pentru amantă
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMANT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit2, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
amant, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / Pl: ~nți, ~e / E: fr amant, amante, lat amans, -ntem] 1 Persoană care are relații intime cu o persoană cu care nu este căsătorit Si: amorez, (pop) drăguț, (pfm) ibovnic. 2 Persoană care iubește și este iubită de altă persoană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AMANT sm., *AMANTĂ (pl. -te) sf. Ibovnic(ă), amorez (amorează) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMANT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMANT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. ◊ Fig. Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adîncul umbrelor presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMANT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMANT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rîndul ei de altă persoană de sex contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis]. corectat(ă)
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMANT, -Ă s. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AMANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amant m. f. care iubește cu pasiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amantă s. f., g.-d. art. amantei; pl. amante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amantă s. f., g.-d. art. amantei; pl. amante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amantă s. f., pl. amante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMANTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMANTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
amant (amantă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
AMANTĂ asistentă, atelaj, bubulină, bufă, cadână, calmant, calorifer, franțuzoaică, gagică, gagioală, gaștenie, gaștonie, încălzitoare, înlocuitoare, învelitoare, julietă, mesadă, metreancă, mordină, prințesă, prospătură, saltea, șaică, tapeză, țiitoare, țoancă, țuțurică, ursoaică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
amant, amanțisubstantiv masculin amantă, amantesubstantiv feminin
- 1. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit. DEX '09 DLRLC DN
- Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adîncul umbrelor presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96. DLRLC
-
- 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. DN
etimologie:
- amant DEX '09 DEX '98 DN
- amans, -ntis DEX '09 DEX '98 DN