logo dexonline.ro
Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru înec, îneca   conjugări / declinări

ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb

ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu

înéc s. n., pl. înécuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

ÎNEC s. v. inundație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

ÎNÉC ~uri n. 1) Moarte prin asfixiere în apă. 2) Revărsare mare de apă; inundație. /v. a îneca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

înéc s. n., pl. înécuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

1) înéc n., pl. urĭ (d. a îneca). Acțiunea de a îneca. Inundațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

2) înéc și (vechĭ, ĭar azĭ în Serbia) nec, a v. tr. (lat. nĕcare, „a ucide”, mlat. „a îneca”; pv. negar, fr. nover, a îneca; it. annegare, cat. sp. pg. anegar.Îneacă; să înece). Ucid asfixiind pin [!] apă (saŭ pin alt lichid), ucid cufundînd. Cufund: a îneca o corabie. Inund: apa înecase șesu. Asfixiez: fumu, gutuĭa te îneacă. Fig. Îmĭ înec amaru în vin, beaŭ ca să uĭt amaru (suferința). Lacrămile [!], suspinele mă îneacă, nu maĭ pot vorbi de lacrămĭ, de suspine. V. refl. Mor cufundat în lichid. Mă cufund și nu maĭ ĭes: corabia s´a înecat. Mă asfixiez, mă înăduș: m´am înecat mîncînd o gutuĭe (care mĭ-a stat în gît), m´am înecat c´un os. Fig. M´am înecat în datoriĭ, îs plin de datoriĭ. A te îneca ca Țiganu, la mal saŭ a te îneca la mal, ca Țiganu, a face fiasco aproape de reușită. A fi trist par´că ți s´aŭ înecat corăbiile, a fi trist ca după o mare perdere [!]. – Se zice și se scrie și înnec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. ◊ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. ♦ Fig. A copleși, a înăbuși. 4. Refl. și tranz. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). – În + neca (Înv. „a ucide” < lat.).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. ♦ Fig. A copleși, a înăbuși. 4. Refl. și tranz. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). – În + neca (Înv. „a ucide” < lat.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu

înecá (a ~) vb., ind. prez. 3 îneácă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

ÎNECÁ vb. 1. v. scufunda. 2. v. inunda. 3. v. asfixia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

ÎNECÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

A ÎNECÁ înéc tranz. 1) A face să se înece. 2) (terenuri) A acoperi cu apă; a potopi; a inunda. ~ ogorul. 3) fig. A cuprinde pe de-a-n-tregul; a copleși. Buruienile au ~t lanul. Îl îneacă lacrimile. /în + lat. necare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

A SE ÎNECÁ mă înéc intranz. 1) A-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă). ◊ ~ (ca țiganul) la mal a suferi un eșec în ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.); a se sufoca; a se înăbuși. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corăbiile a se afla într-o stare de adâncă tristețe. 4) fig. A se cufunda (în ceva) până peste cap; a fi cuprins din toate părțile. ~ în verdeață.~ în bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decât trebuie. /în + lat. necare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

înecá vb., ind. prez. 1 sg. înéc, 3 sg. și pl. îneácă; conj. prez. 3 sg. și pl. înéce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

înecá (înéc, înecát), vb.1. A sufoca, a omorî fără vărsare de sînge. – 2. A strangula, a sugruma. – 3. A sufoca prin scufundare. – 4. A inunda. – 5. A sufoca, a asfixia. – 6. (Refl.) A dispărea. – 7. (Refl.) A mu mai putea înghiți, a i se pune un nod în gît. – Var. neca.Mr. nec, necare; megl. nec, nicari „a omorî”. Lat. nĕcāre „a ucide fără vărsare de sînge” (Pușcariu 836; Candrea-Dens., 1213; REW 2873; DAR; Pascu, Beiträge, 9), cf. it. annegare, prov. negar, fr. noyer, cat., sp., port. anegar. În rom., ca și în celelalte limbi romanice, sensul fundamental este cel de „a omorî prin scufundare”, cf. lat. enĕcāre (Corominas, I, 211). Această evoluție se explică poate datorită obiceiului curent de a omorî puii de cîine și pisică prin înecare, și, de asemenea, datorită vechiului obicei de a-i omorî pe condamnați prin același procedeu (cf. numeroasele ex. citate în Bienandanzas de Lope Garcia de Salazar). Dacă acest procedeu a fost în general, cum presupunem, nu este cazul să explicăm prin rom. dublul sens de „a omorî” și „a îneca” ce apare la mai multe cuvinte balcanice (Candrea-Dens., 1263; DAR). Pentru tratamentul lui e, cf. inel. Der. înecător, adj. (care îneacă); înecăcios, adj. (asfixiant, sufocant; care stă în gît, greu de înghițit, tare; varietate de pere și de prune); înecătură, s. f. (înv., asfixie, sufocare; înv., naufragiu; înv., inundație); înecăciune, s. f. (înv., asfixie; înv., inundație); înec, s. n. (moarte prin scufundare; sufocare, inundație; diluviu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb

înecà v. (activ) 1. a face să piară în apă sau în alt lichid; 2. a inunda, a acoperi peste tot (vorbind de lichide): ploile au înnecat câmpiile; 3. a înnăbuși: fumul mă înneacă; 4. fig. a alunga: a-și înneca amarul în vin. ║ (reciproc) 1. a muri în apă (cu sau fără voie): s’a înnecat în Dunăre; 2. a se opri trecerea pe gât: mâncând s’a înnecat; 3. a fi podidit: a se înneca în lacrimi. [Lat ENECARE, a ucide (medieval: a ucide prin apă = a înneca)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb

înnec n. mare înnecăciune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 5. Refl. (Auto) A ajunge, în cilindrii unui motor cu aprindere prin scânteie, un exces necontrolat de benzină, care, prin umezirea bujiilor, face imposibilă pornirea.
Sursa: Neoficial | Adăugată de ivascu